Încadrări și alte opțiuni
Miza intelectuală, socială și politică a genului artistic al peisajului nu se poate identifica precis, făcând parte integrantră din înțelegerea experienței umane. Acestă incapacitate de separare este generată și de faptul că în peisaj sunt elemente care nu îl pot descrie nici ca prim-plan, nici ca fundal, nici centru și nici periferie. Zona de întrepătrundere a incapacităților multiple de clasificare, face, inclusiv, ca peisajul să fie dificil de a fi “văzut”, mai ales când este vorba de locuri familiare. Putem vorbi de o duplicitate a peisajului, care aceesează simultan experiențe subiective și plăcere, asumându-și și rolul de manifestare socială a autorității și proprietății.
Toate aceste reflecții generale referitoare la peisaj sunt elemente de teoretizare a acestui gen artistic. Din postura practicianului, mai specific, a celui care lucrează cu mediul fotografic, una din dimensiunile peisajului este legată de înțelegerea practică a concretului neintermediat, precum natura și teritoriul. Cu toate acestea, mijlocirea camerei fotografice, lucrul cu cadrul fotografic, deci mediul în sine, diluează înțelegerea acestui “concret neintermediat”. Opțiunea proprie este de a gândi imaginea fotografică ca mesaj intermediat, încărcat de subiectivitate, cu o atenție deosebită în a nu promova metafora artistică ca adevăr, căci doar preexistența subiectului nu garantează imposibilitatea deturnării imaginii într-o direcție subiectivă.
Imediata temporalitate, consumată individual, între extremele izolării la domiciliu și perioadele de relaxare, continuată fără tranziție cu bombardamentul informațional generat de războiul din țara vecină, sunt elementele care stau la baza unui proces de redescoperire a universului mic, al casei, al traseelor de zi cu zi, al tuturor elementelor care generează un sentiment de familiaritate, o cautare a unei predictibilități pierdute. Astfel, fotografierea simbolurilor mobilității și apoi re-fotografierea lor, ca un ritual al normalității drumurilor de zi cu zi și opțiunea unor drumuri posibile, chiar dacă sunt improbabile, construiesc raportări individuale și reconfigurări continue ale temerilor și, simultan, a priorităților.
Teodor Bădărău, Iași, iunie 2022
